În timp ce muncea în străinătate pentru familia ei, soțul a div0rțat și i-a luat copilul. Mama l-a văzut abia după 18 luni, la tribunal și a luat-o plânsul. Ce a făcut atunci judecătoarea: „N-am trăit așa ceva în 10 ani de avocatură”

Mama unui băiețel în vârstă de 8 ani a trăit niște momente incredibile în sala de judecată a unui tribunal din România.

Odată ce mama a plecat să muncească în străinătate, tatăl copilului a intentat div0rț și a obținut custodia completă asupra băiețelului pe care nu l-a mai lăsat să-și vadă mama.

Femeia a fost despărț1tă de fiul ei timp de 1 an și jumătate, perioadă în care nu numai că nu a putut să îl țină în brațe, dar nici măcar nu a putut să îl vadp sau să îi audă glasul.
Când se afla în sala de judecată pentru a încerca să își câștige dreptul de a-și vedea copilul, ceva neobișnuit s-a întâmplat.

Gestul pe care magistratul l-a făcut pentru acest copil și pentru familia sa întrece orice imaginație și orice așteptare.

Avocatul mamei a povestit cum s-a desfășurat povestea din sala de judecată:

Doamna cu pantofi albaștri

„Ora 8:45 … Clienta mea, mamă a unui băieţel de apoape 8 ani, îşi zăreşte copilul dosit de taică-sau, într-un colţ al Judecătoriei. Nu l-a mai văzut pe R. de 1 an şi 6 luni.

Mama izbucneşte în plâns şi merge ţintă către puştiul ei, se apleacă până ajunge perfect egală cu înălţimea lui, şi-i şopteşte cu inimă: ‘R.! Vaaaai, ce mare ai crescut! O mai ştii pe mama? Da-mi mânuţele, să ţi le pupe mamă!’. Fostul soţ al femeii îşi bruschează fiul şi-l trage tare, mai aproape de el, urlând spre clienta mea să plece de unde a venit, că ei doi, băieţii, se descurcă singuri. Se ridica tonul, copilul începe să plângă, apare jandarmul, îi spun că nu-i niciun risc de scan/dal, dispare jandarmul.

Ora 8:55 … Reuşesc, într-un final, să o liniştesc pe mama copilului, care s-a lăsat aproape fără viaţă în banca din sală de judecată, având sufletul sfâşiat şi privirea pierdută undeva, departe… tare departe.

Ora 9:00 … Reuşesc şi eu, cu mare greutate, să-mi ţin în frâu lacrimile… aş fi plâns în hohote, dar nu-mi permiteam luxul asta… aveam nevoie de concentrare maximă pentru audierea a 4 martori şi luarea interogatoriului tatălui copilului, probe de care eram conştientă că va depinde, de-acum încolo, legătură mamă – fiu. Nu-i uşor deloc să fii responsabil de aşa ceva, credeţi-mă!