„Acum câțiva ani lucram într-un magazin de haine celebru. Îmi plăcea ce făceam, primeam reduceri la haine și aveam colegi prietenoși. Uneori aveam clienți enervanți, dar treceam repede peste asta. Eu veneam la magazin pentru a-mi face treaba bine.
Într-o zi, în magazin a intrat o familie frumoasă cu 3 copii. Mama era supraponderală, purta haine largi care o făceau și mai corpolentă decât era. Era timidă, dar foarte simpatică. Mi-a cerut ajutorul, mi-a spus că nu își mai cumpărase haine noi de câțiva ani. Voia să probeze jeanși. Familia o sprijinea și o ajuta să-și recapete încrederea în ea. I-am lăsat pe membrii familiei să aștepte în magazin și am luat-o pe femeie de braț pentru a-i arăta marfa. Am ales sutiene, tricouri, cămăși, dar și jeanși. Intuisem deja mărimea ei și am ales cu grijă hainele.Am așteptat-o să se schimbe, dar la un moment dat, m-a strigat din cabină. Am intrat și am văzut-o plângând.
Nu m-am simțit așa frumoasă de mult timp – mi-a spus./I-am chemat pe băieții ei și pe soț./Soțul ei o privea cu uimire și se citea dragostea în ochii lui./ Ești superbă, mami!/Până la urmă femeia a cumpărat tot ce îi arătasem. Au ieșit din magazin extrem de fericiți.”