Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vă mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile. Ci spuneți așa:

Când aveţi câte o greutate sau un necaz, nu vă mai frământaţi până vi se sparge un vas de sânge la cap, sau vă îmbolnăviţi de stres şi luaţi tone de pastile. Ci spuneți așa:

„Doamne, Tu m-ai lasat să alunec în necazul acesta, Tu ajuta-mă să ies!” Şi începi cu Paraclisul Maicii Domnului, cu Acatistul Mântuitorului, cu o rugăciune la Sf. Mina şi o mai rogi pe Maica Domnului şi la Acoperământ, şi mai zici ici colo şi un Sf Spiridon, şi mai este şi Mihail şi Gavril pentru duşmani, şi ai să vezi că lucrurile rele se potolesc de la sine!

Căci după ce te îmbolnăveşti, nu-ţi mai folosesc reuşitele?

Deci tu trebuie să rămâi om integru lui Dumnezeu, să te poţi bucura de Slava Lui şi de Măreţia Lui!

Totul e în mâna lui Dumnezeu! Trebuie să demonstrăm că suntem ortodocşi concentraţi şi să nu ne transformăm în ortodocşi diluaţi! În loc să învăţăm Sf. Scriptură pe de rost, noi învăţăm tot felul de scrieri şi de nimicuri pe care le scriu oameni fără ocupaţie. Şi mai auzi pe câte unii care citesc:

„Vai, să vezi că Pământul e condus şi că Pământul e dirijat.”

Om fi domnule, om fi! Pentru că şi circulaţia este dirijată şi ţara e condusă.

Dar destinul fiecărui om, mai înainte de toate, este în mâna lui Dumnezeu!

„Sfarmă Domnul sfatul boierilor!” Adică al conducătorilor noştri!

„Sfarmă Domnul gândul noroadelor!” Adică ce pun alţii la cale! Iar Domnul rămâne în veac şi pomenirea Lui din neam în neam!

„Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul şi pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate.”

De cine trebuie să mă tem?

În numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Duh. Amin.

Parintele Calistrat Chifan

CITESTE SI

Ferește-te de omul fățarnic dar ai mare grijă să nu fii și tu ca el

 

Ferește-te de omul fățarnic, ca de cea mai hidoasă fiară, dar mai ales ferește-te să nu fii și tu ca el…

Când te întâlnești cu el, îți strânge între amândouă palmele sale.Îți zâmbește cu căldură și orice îi spui aprobă și te admiră. Vorbește de rău pe cei care crede că-ți sunt dușmani. Laudă pe cei pe care-i crede că-ți sunt prieteni și te proslăvește pe tine, pe deasupra tuturor.

Când e vorba de vreo virtute, se dă exemplu pe sine. Dacă se întâmplă să se întâlnească cu vreun preot, îi arată pravoslavnicia sa și răutatea care zace în lume. Dacă vorbește cu vreun necredincios, bârfește și pe preoți și Sfânta Biserică. Când merge la Sfânta Biserică, nu cumpără numai o lumânare, două mari, ci ia un snop de lumânărele mărunte. Le aprinde și le împarte prin toate sfeșnicele. Calcă rar de la o Sfântă Icoană la alta. Se închină larg și se roagă cu ochii închiși, șoptind cu oftaturi, dar aceasta când este lume multă în Sfânta Biserică.

Dacă-i lăptar pune apă în lapte mai multă decât alții. Dacă vinde lână, o ține în beci să se umezească, iar mițele cu țurțuri de noroi, le bagă înăuntrul valului de lână. Adeseori, când este cu vacile la pășune, îl surprinzi îngenuncheat printre tufe, cu mâinile împreunate pentru rugăciune, iar vacile lui au trecut pe lângă el și au intrat în iarba de coasă a vecinului, dar n-a băgat de seamă pentru că era cufundat în rugăciune. Aleargă după ele, închinându-se și blestemându-le: ”Hei!…Na!… mânca-v-ar binele.”

Într-un buzunărel de la inimă poartă întotdeauna ”Visul Maicii Domnului”. Are un buzunar, sub haină, de trei ocale. Dacă trece pe sub pomul cuiva, pune și el câteva fructe în buzunar. Niciodată nu merge acasă cu el gol. Nu dă nimănui nimic, decât vorbe dulci amestecate cu aspidă. Cu toți e prieten, dar nimeni nu e prieten cu el. Pe toți îi laudă în față și-i vorbește de rău în dos, dimpotrivă. Nu spune adevărul nici cu mâna pe Sfânta Cruce. La înfățișare este o bogăție de virtuți, dar sufletul este un mormânt de putregai și ticăloșii.

Este o fântână frumoasă la răscruci de drumuri, cu troiță și Icoane pictate în culori vii, cu roată de scos apă, cu lanț și ciutură nouă, dar fără pic de apă.

Este ca o floare frumoasă, rumenă și bogată în petale, dar albinele nu culeg din ea nici miere, nici ceară. N-are miros, nici viață, pentru că-i făcută din hârtie colorată pe băț de sârmă fără sevă.

Este câine care mușcă pe furiș. Se gudură până lângă picior, dar când îi vine bine, te mușcă.

Este răsad de flori frumoase, între care s-a ascuns o viperă. Când te apropii să le miroși, îți sare viperă și te mușcă de moarte.

Ferește-te de omul fățarnic, ca de cea mai hidoasă fiară, dar mai ales ferește-te să nu fii și tu ca el…