Postarea pe facebook a unei profesoare despre un copil sărman, dar sclipitor la învățătură, s-a viralizat rapid în mediul online

“Am cunoscut undeva in tara asta un copil care-si vindea temele pe mancare. Un copil slab, cu un trup fragil  dintr-o familie numeroasa. In pauze, statea in ultima banca si infuleca cate un sandvis urias facut din jumatate de paine.

Nu i l-a pregatit mama acasa, l-a „castigat prin munca”, de la un coleg caruia i-a facut tema la matematica.

Pentru ca el era cel mai bun din clasa lui la matematica, copiii aratau interes. Si au infaptuit o piata; e adevarat,

el detinea monopolul. Multa vreme, niciun adult n-a stiut ce se intampla in clasa, pana cand Andrei mi s-a plans ca Mihai i-a furat mancarea.

L-am gasit pe Mihai in ultima banca, tinand strans un sandvis intre maini. In timp ce il mustruluiam si incercam sa inteleg

de ce un copil cuminte fura mancarea colegilor, el se uita in jos, ascunzand un soi de mandrie pe care n-am inteles-o atunci. N-am scos de la el niciun cuvant.

Mai tarziu, doar, am descifrat intamplarea: dupa ce Mihai i-a facut tema, Andrei a refuzat sa-i dea mancarea promisa, incalcand intelegerea; asa ca baiatul si-a luat singur sandvisul „muncit”. Primul meu impuls a fost acela ca trocul nu poate fi acceptat la scoala, ca e cu totul imoral sa vinzi si sa cumperi cunoastere.

Totusi, cum sa decizi sa intervii cand stii ca e vorba despre binele, confortul si sanatatea unui copil? Cum sa-i spun ca de maine nu va mai manca la scoala, cand stii ca cere mancare de nevoie?

Poate ca mancarea asta il tine activ si sanatos. Cum putem sa vorbim de principii cu un copil cu stomacul gol? Copiii acestia despre care citim uneori in ziare si care ne induioseaza nu sunt niste fantasmagorii. Ei sunt parte din Romania de astazi, o parte frumoasa, plina de inocenta si cu un potential extraordinar.

Avem nevoie de politici care sa-i scoata din saracie absoluta si umilinta, sa le redea sansele sa se dezvolte, sa devina re-formatorii de care satul romanesc are atata nevoie,” este mesajul scris de profesoara Tunegaru pe contul sau de socializare.

CITESTE SI

Colegii de grădiniţă îl plâng pe Petru, băieţelul de 4 ani uc1s de anestezie, la dentist: “Eu cu cine mă mai joc acum?”

Colegii de grădiniţă îl plâng pe Petru, băieţelul de 4 ani uc1s de anestezie, la dentist: “Eu cu cine mă mai joc acum?”, îşi întreabă ei mămicile. Micuţul din Mihăeşti, o comună de lângă Piteşti, a intrat în comă la stomatologie şi nu s-a mai trezit niciodată.

Pentru Adrian avea 4 ani şi opt luni şi exact în urmă cu o săptămână mama lui l-a dus la una dintre cele mai apreciate clinici stomatologice pentru copii din Piteşti.

Medicul a decis să cheme anestezistul şi să îl adoarmă pe micuţ. Băieţelul a intrat în comă după 45 de minute, pe scaunul dentistului, iar după două zile a mur1t.Duminică, la Mihăieşti, a fost jale în toată comuna. Petru a fost înmormântat în s1criu alb, condus pe ultimul drum de sute de oameni.

Dumnezeu să îl primească pe îngeraş la El, iar pe familia lui să o ajute să treacă peste greutatea asta de nedescris.”, a spus o mamă din Mihăeşti, citată de Curierul Zilei.

După zilele şi nopţile în care pe la capul micuţului Petru au trecut sute de persoane care i-au aprins lumânări şi s-au rugat pentru sufleţelul lui, duminică a venit timpul pentru înmormânt@re. Jalea a fost de nedescris atunci când micuţul a plecat de acasă pe drumul fără de întoarcere.

Convoiul mortuar a traversat comuna, iar pe la porţi erau bătrânii care plângeau: “Eu am aproape 80 de ani. Nu pot să vă spun ce am plâns când am auzit ce nenor0cire s-a abătut asupra familiei. Ne aşteptăm să ne ducem noi ăştia bătrâni, nu copilaşii. Cum să îţi conduci copilul la gr0apă? E greu mamaie, nu ştiu cum s-or consola părinţii şi bunicii, mai ales bunicii. Dumnezeu să-l odihnească pe copilaş.”

Un sobor format din 12 preoţi din comună, dar şi din satele învecinate, au oficiat slujba de înm0rmântare. Alături de preoţi s-a aflat şi Eugeniu Matei, fost protopop de Muscel, preot paroh al bisericii din Valea Popii: “E foarte dureros. Nici nu ştii cum să reacţionezi la aşa o traged1e fără margini. Sunt preot, am văzut multe traged11, dar aşa durere, niciodată. Nici nu ştiu ce să le spun părinţilor, cum pot să îi consolez, e traged1e.”, a spus preotul.