Ion și Vasile, buni prieteni – Măi Vasile, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me. – Ia, măi Ioane, ca doar suntem prieteni. Ion, după două zile:

Ion și Vasile, buni prieteni

– Măi Vasile, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.

– Ia, măi Ioane, ca doar suntem prieteni. Ion, după două zile:

– Măi Vasile, mai dă-mi un chil de pălincă, mă, că n-am reușit s-o fac pe-a me.

– Ia, ma Ioane, c-o s-o faci astăzi, mâine și tu.

Ion după o săptămână venea spre poarta lui Vasile care era la masă cu Maria lui. Vasile îi zice lu’ nevastăsa:

– Tu, Marie, dacă vine la noi Ion, zi-i că nu-s acasă (și se bagă sub pat).

Vine Ion și zice: – Ziua bună, Marie !

– Ziua bună, Ioane.

– Apăi, Vasile une-i ?

– Nu-i acasă, zice ea.

Un ţigan este chemat la o sindrofie dată de noii îmbogăţiţi ai Revoluţiei. În timpul chefului, unul îl întreabă:

– Băi ţigane, la utecişti ai cântat?

– Am cântat, coane.

– Rău, fiule, rău…

– La securişti ai cântat?

– Am cântat, coane, ce era să fac?

– Dar la nomenclatură ai cântat? – Am cântat, coane, că era pericol.

Când ajunge acasă supărat şi cu originea mototolită, îi povesteşte pirandei ce a păţit, la care aceasta îi zice:

– Bine, mă boule, nu puteai să spui că nu ai cântat? – Cum să spun, fă, când erau toţi acolo?