Fiecare om duce o luptă interioară pe parcursul întregii vieți. Totul decurge astfel, pentru că în interiorul nostru locuiesc 2 lupi, — a început discuția indianul înțelept.
Cum adică doi lupi? — a întrebat băiețelul. Pe chipul lui se citea curiozitatea copilărească.
Unul dintre ei este Răutatea. Aceasta este reprezentată de frică, furie, invidie, supărare, mândrie, lăcomie, egoism, ticăloșie, trufie, tristețe și sentimentul de vinovăție. Iar celălalt lup este Bunătatea. Fericirea, pacea, dragostea, speranța, binefacerea, generozitatea, adevărul și credința! — a răspuns indianul bătrân.
Care dintre lupi câștigă, bunicule? — a întrebat băiețelul și se vedea că el era foarte emoționat. Era nerăbdător să afle adevărul.
Întotdeauna câștigă lupul, pe care îl hrănești! — a răspuns bunicul și a zâmbit.
Acest dialog ne-a determinat să reflectăm. Iar pe voi?
CITESTE SI:
Paştele in inimă
A fost odată o fetiţă foarte frumoasă, pe nume Rosina. Ochii ei albaştri străluceau ca doi aştri, dar când s-a apropiat sărbătoarea de Paşte strălucirea ochilor a fost umbrită de gândul că ea nu va primi, in Duminica Paştelui, tradiţionalul ou de ciocolată, pentru că familia ei era săracă şi nu îşi permitea această cheltuială.
Preotul parohiei, don Giulio, i-a explicat cu răbdare că Paştele nu se sărbătoreşte cu ouă, dar ea se întrista auzindu-i pe ceilalţi copii discutând despre ouăle pe care le vor primi.
A sosit Duminica Paştelui. Rosina a mâncat alături de părinţi şi tocmai era pe cale să iasă la joacă atunci când mama a scos dintr-un dulăpior un ou mare, legat cu fundă colorată.
De emoţie şi fericire Rosina nu ştia ce să spună – nu îndrăznea nici să-l despacheteze. I-a cerut mamei permisiunea să îl deschidă cu prietenii ei. Imediat ce mama a fost de acord Rosina a fugit din casă cu oul strâns tare la piept.
La colţul străzii, aşezat in praf, a văzut un copil mult mai mic decât ea, care plângea pentru că nu a primit un ou de Paşti. Rosina a privit copilul, a privit oul mult dorit, a ezitat puţin dar a pus oul in mânuţele copilaşului şi i-a urat Paşte fericit.
Bucuroasă, a alergat înapoi acasa. Era tare fericită pentru că a adus un moment de bucurie unui copil care avea nevoie. Din acea zi ochii ei n-au mai fost trişti – in ei s-a aprins o lumină nouă.