Fuego rămâne calm în fața pandemiei, dar se așteaptă la ce-i mai rău! ”Mi-e teamă că sărăcia se va instala mai mult și mai abitir, că mulți o vor lua razna, dacă n-au făcut-o deja”

Celebrul artist Fuego – Paul Surugiu a rămas calm în aceste vremuri pe care le trăim acum și au dat o întreagă planetă peste cap. Ce spune Fuego despre Coronavirus, cum fructifică timpul petrecut acasă, la ce lucrează în această perioadă și cum vor fi aceste sărbători atipice de Paște pentru el, aflați din interviul exclusiv pentru CIAO.RO!

Reporter: Paul, cum ești acum, în vremea pandemiei? Te gândeai că o să ajungi să trăiești așa ceva?

Încerc să-mi păstrez mintea în regulă și să fiu rațional, cu capul pe umeri, stare pe care-o doresc tuturor. Și dacă mi-ar fi făcut cineva o schemă clară, cu punct și regulă, în care să-mi prezinte ce s-ar putea întâmpla, n-aș fi crezut. Și nu vorbesc de povestea virusului, care e regretabilă, firește, ci de ideea de a imobiliza, complet, o planetă, paralizându-i dreptul cel mai de preț – libertatea. Sunt oricum un om calm,

de felul meu, în permanență și atunci văd cumva lucrurile din afară. E foarte important să fim ancorați în ce trăim și să încercăm să facem ce e mai bine pentru noi, chiar dacă nimeni nu știe ce-i de făcut, în timpul acestui război mondial fără precedent. Astfel, eu găsesc că timpul liber este de fructificat. Cât mai mult și cât mai eficient, în toate formele posibile.CANCAN.RO

Pentru mine, omul fără pic de timp liber aproape, de ani de zile, vine ca o mană cerească. Contextul nu-i fericit, dar încerc să mi-l fac eu și să nu stau, cu gândurile mele. Mă regăsesc, mă dezvolt, înlesnesc lucruri, creații, gătesc, grădinăresc, fac curat, fac multe lucruri pe care nu-mi imaginam vreodată că le voi face eu. Așadar eu, pe vremea,

pandemiei, n-am clipă de respiro. Mă țin în priză, cu lucruri importante sau mai puțin importante, dar nu-mi dau voie oricum să lenevesc, să fiu inutil. Și cred că fiecare dintre noi trebuie să privească partea asta a situației, din care-i de extras cât mai mult și care te poate remodela ca om, făcându-ne, sper eu, pe mulți dintre noi, mai buni și mai umani.

Ce temeri ai acum? Cum de protejezi de Coronavirus? Unde te-ai izolat?

Nu sunt genul de om care să se panicheze foarte tare. Cred că asta e și rețeta echilibrului meu în viață. Tot timpul am analizat de două ori, niciodată nu m-am aruncat cu totul înainte și n-am disperat. Nu mi-e frică, sincer, de virus, pentru că mă feresc, respect recomandările,

am mască, mănuși, ochelari. Eu oricum sunt obsedat de curățenie, astfel că acum mi-am activat această nebunie și totul e dezinfectat la maximum, de la mâini, la care aproape că am iritații, până la haine, papuci sau alimente. Pe scurt, respect ce mi se spune și încerc să mă feresc, stând izolat la mine acasă, bucurându-nă de liniștea căminului meu, făcând tot felul de proiecte noi, speciale!

Compun, lansez piese și compilații pe canalul meu oficial de Youtube, scriu, mult de tot, pictez în atelier, citesc mai mult și recit poezii, realizând și-un proiect nou – „DRAG DE POEZIE”, oferind publicului, zilnic, tot pe canalul meu de Youtube, poezii ale autorilor români contemporani. Dacă e să am vreo temere este cea vis-a-vis de societate, de noi, de oameni, de felul în care ne vom reveni după această traumă teribilă care ne țintuiește, fără drept de apel, în case. Mi-e teamă că sărăcia se va instala mai mult și mai abitir, că mulți o vor lua razna, dacă n-au făcut-o deja. Mi-e teamă că ne vom adânci într-o criză mai gravă, plină de probleme majore de tot felul.

Nu întrevăd soluții majore pentru noi și nici nu am autoritatea necesară, dar mă gândesc eu că o rezolvare este și va fi unitatea, cea care ne lipsește nouă, românilor, de multe ori, preferând să ne lovim unii pe alții, să ne rănim, să ne comentăm sau să ne sabotăm. Acum, mai mult ca oricând, este cazul să sprijinim România să-și revină, să facem tot posibilul să sprijinim arta, muzica, industria, turismul, să mergem în piețe,

să mergem la magazine românești, la supermarketuri românești. Și mai e important ceva. Să ne susținem unii pe alții. Să fim altfel, să nu mai fim ranchiunoși și invidioși, să nu mai judecăm și să dăm cu piatra, să fim altruiști, solidari, demni, perseverenți. Eu voi face asta cât și cum pot, prin tot ce fac și prin emisiunea mea din fiecare duminică, de la TVR 2, de la ora 15.00 – „DRAG DE ROMÂNIA MEA!”

Ți-au picat multe concerte și evenimente în perioada asta?

Nu mă plâng, pentru că nu mi-a stat niciodată in fire, dar da, s-au anulat ori reprogramat multe evenimente, filmări, proiecte, manifestări. Pentru un artist independent, așa cum sunt eu, nu e simplu. Eu sunt de felul meu, dintotdeauna, chibzuit și n-am făcut niciodată excese de vreun fel, astfel încât nu am probleme financiare grave. În schimb, am taxe de plătit, impozite, rate, angajați și desigur, toate producțiile mele, pe care singur mi le finanțez, inclusiv piese sau promovare și

atunci o perioadă în care nu-mi pot exercita profesia e dificilă. Sunt artiști, actori, oameni care fac artă și care sunt plătiți direct, la prestație. Pentru ei este cumplit și tare complicat de trecut o vreme atât de lungă de pauză. Îmi doresc din suflet ca oamenii să revină și la arta românească mai mult, după ce trece perioada. Să mergem la teatru, mult de tot, la operă, filarmonică, concerte, expoziții, muzee și la toți cei care fac artă și încearcă să se exprime și să trăiască prin asta!

Ți-ai reorganizat agenda și ai reprogramat pentru dată de 7 iunie concertul simfonic de la Sala Palatului! Nu ai emoții? Crezi că până atunci va fi bine, vor veni oamenii la spectacolul tău, ai vândut deja toate biletele? Cum stai în acest sens?

Nimeni nu-și imagina la ce se va ajunge! N-am putut intui sau preconiza ceva! Gândiți-vă că eu am început să lucrez la această producție, la concertul meu pop simfonic de la Sala Palatului, încă de la finalul lui noiembrie. Am investit mult, am făcut partituri pentru orchestră și cor, pentru cei 140 de oameni care vor fi alături de mine pe scenă. Mi-am făcut ținutele alături de Alexandru Ciucu. Am pus la punct regia, scenothenica, care vine din Basarabia, grafice, concept, repertoriu. Am șase invitați surprinzători și am pus la punct duetele. Într-un cuvânt, noi eram în linie dreaptă cu repetiții, cu tot. Eu sunt un profesionist și-mi fac mereu, temeinic treaba, din timp. Mai ales că îmi doresc din suflet acest proiect, fiind amplu, o noutate, un alt nivel artistic al meu.

Când, pe 8 martie, s-a dat legea de amânare, lucrurile s-au întâmplat repede și am reprogramat, rapid, cu următoarea dată disponibilă, mai ales că show-ul acesta al meu este sold-out, cu o sală plină, care mi-aș dori să rămână așa până la final, oamenii să nu-și retragă bilete, ele fiind valabile, pentru oricând ar fi concertul. Astfel că am reprogramat pentru 7 iunie, de la ora 20.00. Am emoții, firește,

față de cum vor evolua lucrurile. În cazul în care nu-și revine situația, mă văd nevoit să schimb din nou data, pentru toamnă, e singura variantă, bilete rămânând, desigur, valabile. Sper ca oamenii să înțeleagă și să fie în continuare alături de mine și de acest vis frumos, această sărbătoare a muzicii înalte. Vreau ca ei să înțeleagă că muzica ne va face mult bine, ne va alina sufletul și ne va purta în lumi în care vom mai uita puțin, de haosul lumilor…

Ce faci tu în perioada asta? Prețuiesti mai mult trecutul? Ești un om norocos! Îți îndemni fanii și pe cei care te urmăresc să le pese mai mult de țară lor, să se întoarcă către artă, să asculte muzică românească…

Eu încerc să mă țin ancorat în concret. E regula numărul unu. Îmi pun mintea, după cum vă spuneam mai sus, la treabă și fac o mulțime de activități. Mi-am schimbat și programul de somn. Dorm mai organizat, la ore mai normale și mă trezesc mai dimineața, pentru a avea mai mult timp de toate. Seara văd seriale Netflix sau filme vechi și vă recomand din suflet o producție mai veche, dar captivantă, numai bună pentru a pune mintea la contribuție, pentru a destresa, pentru a te ține în priză – serialul „Blacklist!” Într-adevăr, vedem acum trecutul cu alți ochi, și cel îndepărtat și cel mai apropiat, prețuind ce am avut. Poate acum vom înțelege că nu suntem doar noi buricul pământului și că avem daruri pe care le considerăm vitale, normale, neprețuindu-le pe deplin.

Nu știu dacă eu sunt un om norocos, dar cred cu ardoare că principala mea calitate este perseverența. Și sper să mă țină și în această nouă viață, pentru că totul se va modifica de-acum. Și-mi pasă. De orice, mi-a păsat mereu, de oameni, de sentimente, de viață, de țară, de ce trăiesc și cei de lângă mine. Și pentru că-mi pasă cred cu ardoare că putem face cumva ca toți să ne revenim. Acum e șansa să arătăm că acest popor nu e degeaba o națiune. Știu că va fi greu, pentru că românii sunt mereu dezbinați, se invidiază, se urăsc și-ar face orice să se saboteze unii pe alții. Ei bine, la asta trebuie să lucrăm, la percepții, la caracter, la ideea de a vedea că România are nevoie de români să treacă peste asta, ulterior. Și mai e important ceva – ne putem alina prin artă, ne putem vindeca prin ea, prin toate minunile, prin valorile noastre, prin muzică, prin tot ce-avem bun și frumos și-ar trebui să cunoaștem și să iubim mai mult!

Când crezi că vom reveni la normal și artiștii vor urcă din nou pe scenă să bucure suflete?

Nu pot să ofer un pronostic, dar nu cred că normalul de după această pandemie va fi la fel ca cel de dinainte. Totul s-a schimbat și se va schimba, pentru că noi vom fi alții, literalmente. Pentru artiști e complicat. E greu tare să fii departe de menirea ta, de ceea ce te încarcă cu energie și te bucură. Nu știu la alții, dar eu exist prin această stare, prin publicul meu. Sigur, îi am online, le scriu mesaje și ei îmi scriu, ne încurajăm reciproc, facem live-uri și momente atipice, online, dar sentimentul nu-i același. Pe scenă, te încarci cu bucuria celor din fața ta.

Eu așa exist, așa funcționez, dăruind oamenilor dragostea și muzica mea. E un schimb care-mi lipsește, într-adevăr și pe care-l simt doar cei care fac această profesie! Eu sunt conectat la dragostea celor din fața mea și muzica asta înseamnă, a comunica cu publicul, a emoționa, a alina! Și chiar când va trece totul, eu sunt conștient că vor rămâne sechele și greu ne vom intra în ritm, dar cred eu că important este ca oamenii să simtă că noi, artiștii, le suntem aproape, deși e greu și pentru noi! Și cred eu că e important să ne dăm seama că lumea continuă, că suntem puternici și că orice reinventare e o schimbare de macaz, nu de transport, iar noi avem șansa acum, să ne facem viața, dar și lumea, mai bune!

Cum ai schimba perioada de după Coronavirus? Ce anume ai vrea să se întâmple după toată această nebunie? Ai avut prieteni dragi afectați?

Nu am avut cunoștințe care să se fi infectat, în schimb cred că toți suntem afectați de ce trăim. Unii chiar puternic, de la închis de afaceri și datorii imense, alții care trăiesc la limita subzistenței, alții care-și pun probleme existențiale, trăind drame și decepții majore, după o lună și ceva de stat continuu în casă. Dar dincolo de asta, aș vrea ca oamenii să fie altfel. Și nu trâmbițez asta pentru că dă bine. E firesc că izolarea aceasta lasă traume puternice, dar de ce să nu aducem totul de partea noastră? De ce să nu ne dezvoltăm, să găsim lucruri diferite care să ne facă să mergem mai departe și să fim mai deplini? Dar cel mai tare, după ce trece perioada asta, aș vrea să nu mai fim atât de răi. Și spun cu toată asumarea ce spun. Aș vrea să lăsăm la o parte invidii, prostie, răutate și să găsim mai multe resurse în a fi buni, în a ajuta, în a găsi echilibru și rațiune și desigur, multă răbdare. Să nu mai punem așa ușor ștampile și să judecăm, ca și cum ni s-ar cuveni toate! Eu asta vreau – o lume mai bună după Coronavirus!

Se apropie Paștele? Ți-au fost date planurile peste cap? Unde trebuia să fii atunci?

De obicei, de Paște sunt la Turda, mai în fiecare an. Cum de Crăciun eu sunt pe drumuri, Paștele mă poartă acasă, pentru că nu am evenimente. Ei bine, anul acesta, pas. Facem sărbătorile pe Skype, ne vedem cu cei dragi acolo și ciocnim ouă virtual. Stăm în casele noastre și încercăm să găsim cea mai bună formă de a ne bucura unii pe alții. Cu atât mai mult cu cât sărbătoarea asta este prilej de introspecție, avem și timpul necesar. Mă doare că nu-mi văd bunica, dar mă gândesc la ea și la sănătatea ei și cred că putem spune pas anul acesta, la grătare, ieșiri, revederi și întâlniri, pentru a ne vindeca, pentru a demonstra că putem și suntem responsabili pentru noi și pentru lume…

Ce îți place să faci și să mănânci, de altfel, în perioada Paștelui? Știu că ești un gurmand!

Sunt, într-adevăr, un gurmand, dar de vreo doi ani, am mai învățat cât de cât să-mi educ poftele și să mă și abțin. Totuși, la Paște, în Ardeal, ca peste tot, sunt anumite produse și preparate pe care n-ai cum să le ratezi și nici să iubești nu ai cum. Fan miel, în orice formă ar fi el, ori carne de oaie, nu sunt și n-am fost, de mic copil. Gust drob, dar făcut din altceva decât din oaie. Desigur, tradiționalele sarmale, piftia, cozonacul, salată boeuf sau de vinete. Dar preferata mea, de Paște, este Pasca. Fie că-i mai tradițională, cu brânză și aluat, fie că-i mai modernă, ca o prăjitură, fără aluat, cu ciocolată sau altele. Anul acesta vreau să o las mai moale cu mâncarea. Fericirile nu stau, cu siguranță, în ceea ce mâncăm. Da, e esențial, e important să ne facem pofte și plăceri, dar să învățăm limitele. E greu, știu, pentru că și pentru mine e! Și nu trebuie să fie un chin, trebuie în schimb și aici un echilibru. Trebuie să învățăm să fim raționali și la mâncare, să gustăm, să nu ne săturăm, să avem zile mai pline și altele în care să facem pauze, să nu facem excese!

Ce îți amintești din copilărie de Paște? Primeai multe cadouri?

Când eram eu mic, Paștele nu prea era cu povestea asta legată de cadouri și Iepuraș. În schimb era cu miros de cozonaci și pască, cu fericirea de a vedea ouăle roșii, cu liniștea și simplitatea slujbei de la Biserică, de la Denii și cu obiceiul din prima zi, Udatul, care e o sărbătoare a bucurii. Nu aveam griji oricum și era mai bine și acum îmi dau seama că degeaba ne dorim toți să fim mari când suntem mici. Atunci era simplitatea unei trăiri, acum e simplitatea unei lumi, trăite cu greu! Dar îmi amintesc cu bucurie că mergeam la biserică, în fiecare zi din Săptămâna Mare și cântam la strană, cu alți colegi de-ai mei. Mi-amintesc că făceam ouăle roșii cu mama și mă murdăream de vopsea până în vârful nasului. Vai, și ce sărbătoare era când scotea bunica cozonacii și păștile din cuptor, cu mirosul acela specific, cu gustul de nucă și mac, ori cu brânza gustoasă cu stafide!

Ce mesaj vrei să le transmiți oamenilor în aceste vremuri pe care le trăim și în apropierea Paștelui?

Aș vrea ca oamenii să aibă răbdare, să fie responsabili și puternici. Cred că împreună, cu rațiune, putem face într-un fel, ca perioada asta să fie mai simplă. Poate că nu întâmplător suntem în vremea de dinaintea Paștelui. Vreau să fiți puternici, să vă uitați în voi, să vă redescoperiți și să nu disperați. Încercați să găsiți resurse, să fiți alții, răbdători, buni și împăcați cu sine. Neliniștile lăsați-le, puneți energiile în funcțiune și mintea la lucru. Sunați-vă oamenii dragi și primiți lumina acum, așa cum ar fi trebuit să fie mereu, în suflet, în minte, în felul în care ea să ne păstreze mai buni și mai demni! S-aveți sărbători liniștite, dragii mei!

Și cum e de stat în casă, în prima zi de Paște, la masa de sărbătoare, pe 19 aprilie, vă invit pe TVR 2, acolo unde se va difuza concertul meu pop-simfonic de la Chișinău, de la ora 15.00, timp de trei ore. Este vorba de un spectacol variat, cu melodii celebre, cu melodiile mele, dar cu orchestrații superbe, alături de 100 de oameni pe scenă. Imaginile sunt superbe, muzica la fel și zic eu că-i frumos ca la masa de Paști să ne bucurăm de puterea muzicii și de frumusețea ei. Sunt acompaniat de Orchestra Tele-Radio Moldova și Capela Corală Moldova, iar invitații mei sunt maestrul Eugen Doga, Orchestra Fraților Advahov, Natalia Gordienco și Brio Sonores.Sursa articol