„Pe Claudiu l-am luat de soț fără să stau pe gânduri. Într-o zi mă plimbam prin Piatra Neamț și mă strigă o femeie. Mă analizează din cap până în picioare și îmi spune că habar nu am cu cine împart patul. Apoi am pus un plan la cale și am descoperit totul. A fost și va fi șocul vieții mele..” Groaznic cine era soțul ei

Pe soțul meu l-am cunoscut într-un concediu. Pe atunci, era ghid turistic, iar acum Claudiu este doar fostul meu soț. De la „soț” la „fost” vă puteți da seama ce s-a întâmplat între noi. Dar lucrurile nu au fost simple. Dacă nu aș fi descoperit adevărata lui fire, probabil că și-acum aș fi fost soția lui înșelată…

După ce am terminat liceul, am hotărât să mă angajez undeva. Părinții mei nu aveau bani ca să mă întrețină, îmi trebuiau bani de haine și de buzunar.

Într-o zi, tot căutând un job, am găsit un anunț într-un ziar: o editură de carte avea nevoie de cineva la depozit. Salariul nu era prea mare, dar nici cine știe ce responsabilitate nu aveam.

Tot ce trebuia să fac era să așez în cutii comenzile de pe facturi. Apoi, cutiile trebuiau sigilate, etichetate și… gata. Mai departe, la distribuitori, le duceau colegii mei.

În primul an de muncă, nu am avut concediu. În al doilea an, colega mea, căci eram două la depozit, a intrat în prenatal. Firma a angajat pe altcineva, dar, până a învățat de la mine tot ce trebuia, a trecut anul și iar n-am plecat în concediu. Abia în al treilea an am reușit și atunci am hotărât: concediu de douăsprezece zile, cu traseu și ghid! Aici, în România, căci m-am gândit să termin mai întâi cu ce-i la noi, apoi să văd și alte țări. Nici nu știam ce obiective să aleg, așa că am început să caut.

Am mers la o agenție… Scump rău! La a doua, aveam o problemă: grupul de turiști era străin, cu ghid român. Obiectivele erau castelele și cetățile cel mai bine păstrate. Mi s-a părut chiar fain. Cum mai știam ceva engleză din școală, m-am gândit că o să ma descurc.

Turul a început la Suceava, orașul meu. Eu cunoșteam Cetatea Sucevei foarte bine, așa că peste primul obiectiv am trecut cam distrată. Turiștii chiar mi-au plăcut: oameni educați, veseli, mai limpezi la capul decât românii. Erau nemți, englezi și câțiva irlandezi. Dar ce a început să mă intereseze pe mine cel mai mult era ghidul: un tip înalt și bine făcut (am aflat mai târziu că a făcut zece ani de volei). Era frumușel și avea o căutătură de șmecheraș. Deh, dacă trăiești printre străini, începi să semeni cu ei…

Ori a observat că-mi plăcea, ori m-a plăcut și el, nu știu… Dar, la următoarea oprire, la Cetatea Neamțului, mi-a zâmbit de câteva ori. Iar seara a stat puțin cu turiștii, le-a recomandat specialitățile casei, apoi s-a așezat lângă mine și am luat masa împreună. După cină, am ieșit la plimbare doar noi doi și am povestit câte vrute și nevrute. Mi s-a părut că e cam curând să-l invit în camera mea, așa că ne-am despărțit în holul hotelului. Dar treaba asta nu avea să mai țină mult…

Următoarea cetate vizitată a fost a Brașovului, iar cine a văzut orașul știe cât este de romantic. De-acum trecuseră trei zile și știam deja programul: traseu cu autocarul, vizită la obiectiv, cazare la hotel, cina. După masa de seară, am ieșit în orașul vechi, la cumpărături. Am găsit tot felul de suveniruri pentru cei de acasă, părinții și fratele meu. Erau haioase și de efect. Cum ne plimbam noi așa, am văzut un magazin pe colț, cu o vitrină rotundă. In vitrină era o singură rochie: roz, diafană, cu o panglică strânsă sub sâni, panglici la mâneci și decolteu rotund, brodat cu mărgele. Un vis, nu alta!
— Vino să-i faci o probă!

— Nici nu mă gândesc! E prea scumpă!

— De unde știi?

— Uită-te și tu cum arată!

— Hai, lasă!

Când m-am văzut în oglindă, nu îmi venea să cred. Arătam ca o zână.

— O cumpărăm! a zis Claudiu către vânzătoare.

— Nu se poate, nu mi-o permit!

— Te ajut eu cu banii… Mi-i dai după ce termini concediul. Eu sigur mai ajung cu treabă prin Suceava… Mă suni tu și ne vedem undeva.
M-a convins. Eram tare bucuroasă. Pe drum, parcă pluteam. Am ajuns la hotel seara, în jur de ora 10. In fața camerei mele, mi-a dat un pupic pe obraz și mi-a spus:

— Sper să-ți placă rochia multă vreme de-acum încolo…

Mi s-a părut că prea a fost o seară perfectă, ca să o stric prefăcându-mă că nu am auzit apropoul sau, mai rău, respingându-l, chiar dacă și elegant.

— Intră… Am să o îmbrac pentru tine…

Am îmbrăcat-o, el m-a admirat, apoi… m-a ajutat să o dau jos și a rămas peste noapte. De atunci, a rămas la mine în toate nopțile. Dar ce nopți! Ce amor, ce îmbrățișări, ce sărutări printre șoapte fierbinți! Dimineața, când se servea bufetul suedez, eram leșinată de oboseală. Mi-aș fi turnat cafea direct în venă, să mă trezească. Abia așteptam să pornească autocarul, ca să mă pot culca. Când ajungeam la hotelul următor, nici măcar nu mai despachetam. Scoteam din bagaj doar strictul necesar, ca să nu mai am multe de strâns a doua zi.

După Brașov, am vizitat Castelul Bran și Castelul Peleș. Aici am făcut fotografii și ne-am simțit minunat. Deja nu ne mai ascundeam, eram oficial împreună…

Următoarea oprire a fost la Cetatea Râșnov. Aici m-am trezit din amețeala acelor zile, în care eram prinsă ca într-un vârtej: mi-am dat seama că turul cetăților trecuse de jumătate. Petrecusem șapte zile, mai aveam cinci. înțelegeam că totul avea să se termine și îmi părea rău. Fusese un vis frumos, din care, curând, urma să mă trezesc. Să mă întorc acasă, la serviciu, la treburile plictisitoare care îmi umpleau fiecare zi din viață. Iar și iar…

Lui Claudiu nu i-am spus nimic. Nu voiam să-l oblig în niciun fel. M-a văzut tristă, dar i-am zis că sunt doar melancolică, poate din cauza locurilor pe care le vizitam. Făgăraș și Sighișoara mi-au plăcut mult, dar nu țin minte nimic din explicațiile ghidului, ale lui Claudiu adică. II priveam și atât.

Restul zilelor au fost ca și până atunci, iar nopțile noastre pasionale au continuat… Până la sfârșit.

Ultimele obiective au fost Cetatea Devei și Castelul Corvineștilor, în Hunedoara. In ultima seară petrecută la hotel, s-a organizat masa festivă, cu muzică și dansuri populare. A fost cu adevărat minunat, ne-am simțit bine cu toții.

A doua zi, grupul de turiști urma să fie preluat de altă agenție de turism, care să-l ducă cu autocarul la București. Eu aveam deja rezervat bilet de tren spre casă, spre Suceava. Mi-am luat adio de la Claudiu foarte pe scurt, de teamă că m-ar podidi lacrimile.

Cum să îi arăt ce slăbiciune aveam pentru el? Am făcut schimb de numere de telefon, dar în trenul spre Suceava am aruncat în scrumieră hârtia cu numărul lui. Nu intenționam să-l sun vreodată și știam că nici el nu avea de gând s-o facă. Schimbul de numere fusese doar un gest de politețe.

Parcă nu mai făcusem schimburi din astea cu colegii de liceu! Ne întâlniserăm după niște ani, dar nu ne mai lega nimic. Acasă, mama și tata nu au aflat nimic. Am stat mai retrasă o vreme și le-am spus doar că mă îndrăgostisem de ghid, dar nu se legase nimic între noi.

Cam la o lună după concediu, m-a sunat cineva cu număr ne-cunoscut. Duminică dimineața, pe la nouă. Dormeam. Mă uit la ecran. Cine să fie? De la serviciu nu era, prietenii îi aveam memorați. Răspund într-un final, morocănoasă si deranjată.

— Da!

— Bună dimineața! M-am gândit să te trezesc așa cum o făceam când erai în concediu… Ce zici de asta?

Era el! A zis că vrea să ne vedem. Avea iar un grup de turiști cu oprire în Suceava și destul timp să bem o cafea… In camera lui de hotel.

— Haide, te las să dormi! Pregătește-te pentru mai târziu, eu termin la Cetate cam pe la ora două.

Dar cine mai putea să doarmă? M-am aruncat jos din pat și am dat fuga la baie. Ai mei știau cât de „harnică” eram duminica dimineața, mai devreme de ora zece nici nu mă mișcam, iar când m-au văzut ca o furtună, au început să se gândească că nu a fost în concediu chiar așa cum le spusesem eu…

într-adevăr, nu fusese așa. Drept dovadă, când ne-am revăzut, Claudiu mi-a spus că e îndrăgostit lulea de mine și că vrea să ne mutăm împreună la el, la Piatra-Neamț, unde avea o garsonieră.

— Cred că e prea repede și ai mei s-ar face foc și pară… i-am zis. Mai așteaptă puțin, mai înainte de asta ar trebui să ți-i prezint pe ai mei…

— Gata, s-a făcut! Mergem la tine! a zis el, entuziasmat.

Bineînțeles că l-au plăcut de la prima vedere, la cât era de chipeș. Dar când au auzit că vrem să ne mutăm împreună, așa cum prevăzu-sem, au luat foc!

— Nici gând! a spus tata. Vă cununați și după aia faceți ce vreți voi!

Parcă-l aud și acum: „Că fata mea nu-i vreo stropșită adunată de prin șanț”.

șase luni au durat pregătirile pentru cununie și nuntă. La starea civilă, am purtat rochia roz cumpărată de Claudiu la Brașov. A fost tare frumos: lume multă din partea mea, lume multă din partea lui și îndestulare. Au venit și câțiva prieteni ghizi de prin țară, fete și băieți. Când s-a terminat petrecerea și au plecat, o matracucă – nu pot să-i spun astfel – mi-a zis:

— Bine că l-a potolit Dumnezeu și pe bărbatu-tău, că tare mult a mai umblat!

Atunci, în vâltoarea nunții, n-am luat seama la vorbele ei. Cu banii strânși din dar, ne-am așezat la casa noastră. Am vândut garsoniera lui și ne-am mutat la două camere, în Piatra Neamț. Eu am urmat niște cursuri de contabilitate primară și, în câteva luni, mi-am găsit un post de contabilă la o firmă. Claudiu tot ca ghid lucra.

Avea un program haotic. Când stătea o săptămână acasă, când doar venea să-și schimbe hainele și pleca iar în traseu. Dar știam cum ne cunoscuserăm noi și acceptam lucrurile așa cum erau. La urma urmei, doar nu era să stau ca ghiuleaua legată cu lanț de piciorul soțului meu!

Cum totul se aranjează de la sine în viață, într-o zi m-am întâlnit prin centru cu matracuca de la nuntă, cea care îmi vorbise despre Claudiu. Se oprise la o terasă cu un grup de tu-riști, ca să comande cafele și prăjituri. M-a strigat. M-a analizat din cap până în picioare și mi-a zis:

— Scumpa mea, ești tare drăguță și pari tare de casă, dar habar nu ai cu cine împarți patul! Să știi că tot ce a făcut Claudiu cu tine mai face cu al-tele chiar și acum. S-a oprit la tine pentru că pari fată așezată și serioasă, dar el tot nu s-a schimbat. Uite cum facem: dacă mă aștepți, într-o jumătate de oră duc turiștii la hotel și mai povestim.

Am fost de acord, roasă de curiozitate. La început, n-am crezut o iotă din ce mi-a spus, numai că viermele geloziei mi se băgase deja în suflet…

Am așteptat două zile, să se întoarcă de pe traseu. Au fost niște zile de coșmar… Când a venit acasă, nu m-am repezit la el, deși aș fi vrut să-i scot ochii. El m-a sărutat, a despachetat, a făcut un duș și apoi a venit la bucătărie.

— Să-ți spun cu cine m-am întâlnit… am început eu, după care i-am povestit tot ce aflasem.

Nu a negat nimic.

— E un obicei de care nu mă pot lăsa… Nu fac asta la fiecare traseu, doar din când în când… Dar indiferent ce se întâmplă, de fiecare dată mă întorc la tine acasă…

M-a privit și a înțeles că deja luasem o hotărâre: să divorțez. După divorț, am vândut apartamentul și am împărțit banii jumătate-jumătate. Eu m-am mutat înapoi în Suceava, la ai mei. Pe Claudiu l-am mai văzut de câteva ori, dar l-am ocolit.

Am hotărât ca, la finele verii, să plec în concediu cu familia mea: cu părinții și frate-meu. în Antalya, la Belek. Am auzit că e un vis. Ca să nu mai am de-a face cu niciun ghid sau cu amintiri din primul meu concediu.