1 Mai, Ziua Muncii, era doar un alt motiv de propagandă și defilări pe vremea regimului comunist. În această zi, românii, care aveau liber de la serviciu, erau obligați să participe la activități prin care își arătau aprecierea față de Nicolae și Elenei Ceaușescu.
Chiar și 1 Mai, Ziua Muncii, era, pe vremea comunismului, o altă ocazie de a ridica în slăvi Partidul Comunist Român și pe soții Ceauşescu.
Muncitorii români aveau liber de 1 Mai, dar erau obligaţi să participe la defilările organizate. În această zi, autoritățile puneau la punct manifestații grandioase, defilări cu coloane de oameni care scandau lozinci și purtau în mâini pancarte cu mesaje care mai de care mai spectaculoase la adresa Partidului Comunist Român și a soților Ceaușescu.
1 Mai în București, pe vremea lui Ceaușescu
În Capitală, defilarea de 1 Mai trecea prin apropiere de statuia Aviatorilor. Acolo, era amplasată o tribună oficială în care stăteau, desigur, Nicolae și Elena Ceaușescu, alături de alte persoane cu funcții importante în partid.
Toți sportivii de performanță erau obligați să treacă prin fața tribunei oficiale, alături de muncitorii din fabrici, pompieri și nu în ultimul rând, șoimii Patriei.
Nadia Comăneci povestea că, „de regulă, sportivii erau urcaţi pe care alegorice. Când ajungeam în faţa tribunei oficiale schiţam doar câteva gesturi de gimnastică, pentru că locul era foarte mic şi nu puteai face mare lucru. Apoi, la finalul defilării mergeam din nou în cantonament, unde ne continuam pregătirea”.
Defilări grandioase erau organizate în toată țară. După 1990, românii au păstrat micii și berea ca „emblemă” a zilei de 1 Mai. Acum însă, se bucură de ziua liberă la pădure, la munte sau la mare. Anul acesta, din cauza pandemiei, o vor face… în case. scrie ombun