Rugăciunea spusă în toiul nopții sau chiar întreaga noapte este aducătoare de mari reușite și realizări în viață. Dacă aveți probleme și credeți că nimic nu le poate rezolva, citiți rugăciunea de toată noaptea, zdrobitoare de inimă.
“Stăpâne Doamne, Dumnezeul celor de Sus şi al celor de jos, al celor văzute şi al celor nevăzute, caută şi ia aminte la risipitorul şi păcătosul, care până acum stă înaintea Ta, împresurat din toate părţile de mulţimea păcatelor. Miluieşte, aşadar,
Milostive, pe cel întinat cu sufletul şi cu trupul şi arată îndurare faţă de păcatul meu, că mult este, întrecând în greutate cerul şi pământul şi aducând spurcare fiilor oamenilor. Nu mă lepăda, Doamne, de la faţa şi de sub ocrotirea Ta, Tu Cel mare şi înfricoşător, pe tot cuprinsul lumii. Ci, precum ai binecuvântat pe Avraam, Isaac şi Iacov, binecuvântează-mă şi pe mine, Făcătorule de minuni şi Vestitorule al descoperirilor, sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, buzele, ochii şi urechile, îndepărtându-mi toate simţurile de amestecul şi părtăşia cu greşelile cele necuvenite.
Aşa, Stăpâne, Domnul sfinţitelor puteri, al ierarhilor şi al oştirilor cereşti şi al preoţilor, pe care i-ai aşezat de jur-împrejur spre a înconjura înfricoşătorul Tău tron spre slavoslovia cea mai presus de cuvânt şi spre lauda cea binecuvântată, nu trece cu vederea împătimirea mea cea neruşinată, urât mirositoare
şi învederată, ci mă apără pe mine de nimicnicie şi trândăvie, Stăpâne milostive, Cel Dumnezeiesc şi dincolo de toate. Tu, Doamne, Care Te-ai pogorât dimpreună cu Iacov în Egipt, Care ai izbăvit pe robul Tău Iosif de pornirea cea rea a urii fraţilor săi şi a egiptencei
şi l-ai făcut împărat peste Egipt, arată-mă şi pe mine împărat peste toată întinăciunea trupului şi a duhului, izbăvindu-mă din desfrânarea păcatului şi din ticăloşia patimilor deşarte ale păcatului şi neruşinării!
Auzi-mă, Sfinte, Cel Preaînalt, Tu, Care ai mărit preadulcele Tău nume întru robul Tău Iov, fă să se mărească şi întru mine, urât-mirositorul, puterea împărăţiei Tale, Atot- bunule.
Tu, Care prin mâna lui Moise ai mântuit pe poporul israelitean din robia egipteană şi l-ai călăuzit prin stâlpul de foc şi prin nor spre pământul făgăduinţei, Acelaşi eşti şi acum, Doamne, Dumnezeul tuturor; tinde mâna Ta cea mare şi puternică şi înălţată, slăvită şi negrăită şi mai presus de toate şi mă binecuvântează, Dumnezeul meu,
Hristoase, Mântuitorul meu, viaţa şi lumina mea; şi mă veseleşte cu dumnezeiasca Ta dragoste, întinde mâna Ta cea atotstrălucitoare şi fără de asemănare dintru înălţimea sfântului Tău locaş şi de pe Tronul împărăţiei Tale, Cel Ce le ţii pe toate în palmă, Cel înfricoşat şi Bun, şi ne binecuvântează pe noi; iar dacă am păcătuit sau am greşit cu ceva, cu voie sau fără voie, ca un Dumnezeu Bun, iartă,
fii milosârd, milostiveşte-Te, miluieşte, îndură-Te, slăbeşte, lasă ca Cel Singur fără de păcat şi dă-ne nepătimirea ca pe un alt pământ şi liman al vieţii acesteia zadarnice şi scârbavnice; şi ne fă a intra întru nepătimire, ca într-un pământ nou, călăuzindu-ne cu Dreapta Ta la viaţa cea veşnică.
In locul stâlpului de foc, luminează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt; în Iocul norului, luminează-mi inima cu razele Dumnezeirii Tale şi în loc de Moise, însuţi Tu, Unule-Născut, Fiule şi Cuvântul
lui Dumnezeu, apucându-mă cu dreapta Ta, du-mă în marea cămară de nuntă a vederilor celor de sus şi mai presus de înţelegere, după mare mila Ta, şi mă scapă şi mă mântuieşte din gheena focului, ca un ocrotitor şi de oameni Iubitor.
Doamne, Dumnezeul puterilor, Tu, Care ai primit sângele Prorocului Zaharia ca pe o sfântă şi curată jertfă, primeşte ca pe ceva curat şi cuvintele ticăloasei mele inimi pe jertfelnicul Tău cel înţelegător şi fără de sânge, întru multă mireasmă; luminează-mă,
răspândeşte asupra mea strălucirea, făcându-mă părtaş nepătimirii. Tu, Care ai trimis ceata Sfinţilor Apostoli în toată lumea, zicându-le: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, Tu, Doamne, cu rugăciunile lor, înţelepţeşte, sfinţeşte şi fă bun împietritul meu suflet, care necontenit suferă de pe urma mulţimii fărădelegilor.
Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Care ai rânduit pe Petru drept preasfânt verhovnic al fericiţilor Apostoli şi mare purtător al cheilor împărăţiei cerurilor, deschide-mi şi mie, cu rugăciunile lui, uşa Raiului, deschide-mi şi mie rărunchii milostivirii Tale, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a poruncilor Tale, Care eşti Tu, Hristoase, Dumnezeule şi Mântuitorule. Căci, zice Apostolul: „au băut din piatra cea duhovnicească ce urma, adică piatra Care este Hristos”, pe piatra aceasta întăreşte-mă, Hristoase, Dumnezeule, ca să nu mă clintească de lângă Tine vicleanul balaur, pe mine, robul Tău, care îţi cânt: Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te laudă toate puterile Cerurilor.
Stăpâne, Hristoase Dumnezeule, Care l-ai arătat pe Pavel preasfânt verhovnic al Apostolilor, rânduindu-l învăţător cu grai dulce şi ca de miere al neamului creştinilor, arată-mă şi pe mine, cu rugăciunile lui, prealuminat cuvântător de Dumnezeu, preadulce, preaplăcut şi împodobit cu înţelepciune, plămădindu-mă cu Duhul Tău cel Sfânt drept vas ales, de preţ, preacurat şi plăcut Dumnezeirii Tale şi aprinzându-mă prin curăţie ca pe o lumină cerească, veşnică şi neapropiată.
Doamne, Dumnezeul Arhanghelilor şi al îngerilor, Cel preaslăvit şi dincolo de toate, auzi-mă şi pe mine, ticălosul şi păcătosul; Iisuse, Fiul preacurat al Tatălui, Tu, Care ai dat lui Moise tablele cele scrise de Dumnezeu, adeverind taina rugului, suflă şi asupra mea Duhul Tău cel Sfânt şi mă arată cu totul după chipul lui Dumnezeu, curat, plăcut, întreg, făcându-mă de sus până jos „plin de har şi adevăr”, de înţelepciune, cunoştinţă de Dumnezeu şi Duh Sfânt.
Milostive, Sfinte, Care ai dat lui Iisus al lui Navi trâmbiţele cu care a dărâmat zidurile Ierihonului, dăruieşte-mi şi mie, Dumnezeule, cu îmbelşugare înţelepciunea Ta, ca, hrănindu-mă în cunoştinţă şi vedere în chip duhovnicesc, să biruiesc pe răufăcătorii diavoli şi să-i zdrobesc ca pe nişte „vase ale olarului”; Cel Ce ai primit din mâinile lui Aaron focul ca pe ceva curat, primeşte şi cuvântul inimii mele netrebnice ca pe ceva curat, întru multă mireasmă, veselindu-mă, luminându-mă şi la toată nepătimirea mutându-mă.
Tu, Cel Care, după rânduiala lui Melchisedec ai fost Preot preadulce, pentru rugăciunileacestui fericit bărbat, fă-mă următor al miresmei Tale; şi, precum Tu ai fost veşnicului Tău Părinte „ascultător până la moarte şi încă moarte pe Cruce”, prin aceasta să mă fac şi eu, întru veselie, Mântuitorule, ascultător miresmei Tale până la moarte, şi încă moarte pe Cruce.
Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Cel Preaînălţat şi lăudat, Care l-ai înălţat pe Prorocul Ilie în car de foc pe calea văzduhului, ridică-mă şi pe mine, Dătătorule de viaţă, dintru întunericul păcatului la lumina dreptăţii Tale; Tu, Care ai dăruit lui Elisei harul lui Ilie îndoit, dăruieşte-mi şi mie însutit acest har, călăuzindu-mă la viaţa veşnică; Tu, Care ai izbăvit pe Prorocul Ieremia din noroiul gropii, izbăveşte-mă şi pe mine, Iisuse Hristoase, din mocirla dezmăţului, din rătăcire şi amăgire şi din noroiul zădărniciei; Ţie, Care ai aprins în toate măruntaiele şi simţurile lui David dragostea de Tine, iubirea bunătăţii Tale, încât să ardă fericitul întru Tine, Cel Care îi iubeşti din belşug pe cei ce doresc stăpânirea Ta, mă rog măritei Tale Dumnezeiri, Iubitorule de oameni, să aprinzi şi rărunchii şi inima şi toate simţurile mele şi fă-le să ardă de dorul Tău şi de toată iubirea Ta, încât, cuprins şi arzând de focul Mângâietorului cu scântei duhovniceşti, să-Ţi cânt Ţie, Care sus şi jos cercetezi toate inimile şi rărunchii. S-a aprins inima mea înăuntrul meu şi întru lucrarea mea se va aprinde focul, adică acel foc de mare ajutor dumnezeiesc al Sfântului Duh.
Doamne, Iisuse Hristoase, desfătarea cea mai înaltă decât toată nepătimirea, Care l-ai arătat pe Prorocul Isaia ca pe o trâmbiţă ce suna înfricoşător, fă biata mea nimicnicie să strige cu glas puternic, ca un tunet; Iisuse, Dumnezeul meu, lumina mea, fă din mine trâmbiţă, care să trâmbiţeze cu tărie tainele iconomiei Tale dumnezeieşti, ca să sfâşii demonii cei întunecaţi; întoarce sufletul meu cel întinat şi netrebuincios la pocăinţă şi mă voi mântui.
Tu, Care ai încununat, cinstit, sfinţit cetele Prorocilor, ale Apostolilor şi ale tuturor Sfinţilor Tăi, mântuieşte. Dumnezeul meu, împăratul meu, cu rugăciunile lor, pe tot sufletul creştinesc şi, mai ales, pe tot monahul.
Odihneşte, Dumnezeule, pe toţi care vin la Tine din viaţa aceasta. Uşurează, Doamne, şi greutatea celor care nu Te-au cunoscut. întoarce, Doamne, la pocăinţă pe cei îngâmfaţi şi desfrânaţi, dintre care cel dintâi sunt eu, ticălosul şi necuratul. Dă-le binefaceri tuturor, pe toţi miluieşte-i, dă-le tuturor bucurie, luminare; fie-Ţi milă de toţi cei ce Te cunosc, Hristoase, ca Dumnezeu Adevărat, Puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu, ca întru Tine să se slăvească de toţi cu o gură Numele cel preacinstit şi de mare cuviinţă, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.